toată existența mea devine vers
ascensiuni în spirale spre ceruri
cred că există Paradis în univers
am un avânt ne-nfricat pentru zboruri.

atmosferă cu reflexe afective
descopăr în concertele sublime
simfoniii cu viori pe portative
să ducă în neant orice asprime.

ascult pianul încetează regrete
hrana delicioasă a melancoliei
toamna mea are fețe concrete
aspiră la hotarul veșniciei.

toată existența mea devine vers
ascensiuni pe culmi de fericire
vreau să uit de îngerul pervers
sorb seninătăți cu cerul în privire.