agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-10-21 | |
Un soare roșu răsărise pe cerul cenușiu,
Cu-o sete aprigă de sânge cuprinse tot ce-i viu. Blestem ce zeii îl rostiră nimic nu-l prevestea- Era o zi obișnuită senin ce se-ncepea. Veni clipa ce făcu poporul să-și decidă soarta: Să cadă-n beznă pe vecie, spre rai să-nchidă poarta. Au crezut că-s demiurgi, mai puri ca orice lumină. Spre cer un strigăt se-nălță că „Soarta ni se-nchină!” Dar prea devreme s-au dezis de ființa lor umană, Căci Hefes în taverna sa simțea o complită rană. Cum e să fii prea diferit și lor să nu le-asemeni?- Cel mai frumos e dintre oameni și cel mai urât din semeni. Și durerea sa de-o viață umpluse tot vulcanul, Putea distruge omeniri- era și ctitor, și tiranul. Para furiei cumplite încinse tot văzduhul. Era un coșmar ce lua viața, moment ce tăia duhul. Când a fost să vadă fumul cumplit ce se-nălța Poporu-a recunoscut cu groază nimicnicia sa. Iar limbi de foc se revărsau să-nghită tot ce-i viu. Iertare zeilor să ceară acum era târziu. Lava ca un șarpe înghițea drumuri și castele. Blesteme, strigăte și plâns se ridicau spre stele. Toți îngroziți încercau să fugă, dar focul i-a pierdut Și rând pe rând întreg orașul sub pară a căzut. A doua zi doar scrumul negru mai fumega încet Și vântu-n joc s-a prins cu el cântând un sec duet. Tăcerea de mormânt lăsată ajunse chiar la zei, Iar cerul trist a plâns căderea mărețului Pompei.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate