Un om deștept
vroia să devină
prost
s-a săturat
de puzderia de gânduri de calitate
care vibrează superfluu, în van
fără să se metamorfozeze
în hobby-uri, vocații sau activități
atrăgătoare și fascinante
și preferă
o vacuitate a minții
cu doar două trei gânduri
minuscule și repetitive
căci deșteptul crede
că va obține astfel
liniștea, calmul și chietudinea
iar tumultul, agitația
și gândurile cu voce tare
vor deveni evanescente

Astfel
își conectează mintea
cu cea a unui prost
iar gândurile lor
circulă dintr-o minte în alta
deșteptul devine prost
și prostul deștept
atât de prost încât
mintea lui e acaparată de amnezie
și uită cine a fost, cine e și cine a vrut să fie.

***

Un gând
vrea să devină
arhetipul ființei
pentru asta
a devenit preeminent
față de celelalte
gânduri
le-a supus
și le-a silit
să lucreze în folosul lui
primul obstacol
a fost rațiunea
pe care a făcut-o
subiectivă
prin proiectarea în ea
a gândurilor neverosimile, de tip simulacru
astfel rațiunea
și-a pierdut toată forța
și a devenit o entitate ineficientă
al doilea obstacol
a fost spiritul
care își dobândea energia
din lumină
gândul preeminent
a împroșcat spiritul
cu gânduri tenebroase, întunecate
și spiritul și-a pierdut energia, clacând
ultimul obstacol
a fost sufletul
ale cărui vibrații
influențau corpul
gândul preeminent
a trimis în suflet
gânduri cu vibrații intense
și de mare amplitudine
ce au anihilat
vibrațiile sufletului
și astfel sufletul
a devenit
o entitate neputincioasă

Astfel gândul
a ajuns
arhetipul ființei
însă trebuia
să fie activ în om
tot timpul
și în timpul somnului
a fost afectat
de stres și surmenare
și a regretat țelul său.