Simt miros de alb
Căci negrul mă omoară
Sorb parfum de roșu
Și las gândul ce zboară,
În liniștea albastrului brut
La margine de drum neînceput
Când dorul stă să prăvale
Doar gânduri, de o culoare mai moale.
Chiar și galbenul e bun
Se armonizează cu gelozia
Nimic decent nu pot să mai spun
De când a înnebunit măria...
Simt rozul acid și stingher
Aș vrea să curgă și brun
Nimic din profund nu-i mister
Doar verdele e pe margini de drum.
Sorb paloarea de gri lin
Nesocotesc amestec de roșu și bleu
Tropăie caii pe nuanțe de pin
Dulcea paloare e dorită mereu.
Nuanțe din toate, dorințe amestecate
Când și cum oare vor fi amăgite
Ardoare de vorbe, ardoare de fapte
Cândva și nicicând posibil a fi retrăite.