la o casă de olar,lutul toarce pui ciufuliți
și-n tăcerea ce așterne lutul mut
dorul framîntă trupul ce naște sfere,
dansatori Iele,noroioși,
opresc timpul ,eu nam nici un loc de lipit

umbra lunii-doi stejari plânge lutul fără chip
melodii pe trup sculptate
și încălzit cu dezmierdare,alintată de oedip
prinde suflet,cuib de berze părăsit.

cerne cenușa semne din cuibul opac
curgetă ziuă,focul te stinge
doi cuci și stejarii prinde-vor norii când tac
până când din cioburi crescute
vor naște trup cu o chimie efemeră