Chem focuri de iubire să se-mbarce,
C-aici ne-adoarme flacăra-n nămeți,
La mine iar veniți, suntem drumeți!
Se scurg din lumânări aprinse arce.

S-ajungem universuri mai discrete
Și toate arcele de ceară cu o drujbă,
Taindu-le să-nalț în șoaptă-o slujbă,
Lumina e stăpână și nopțile-s poete.

Nu vor să-mi stea icoanele-n pereți
Și-o lacrimă îmi pune capu-n poală,
E-atâta rai între zăpezi de smoală,
Când se-odihnește Clipa între vieți.

Se-aprinde focul în mătăsuri violete,
Pun melodia zâmbetului tău, divină,
Versu-i descântec și buzele-amulete
Pe răni ce-mi ard nestăpânita mână.