Fii templul meu pe margini de zăpezi
Și-ți dărui muntele-n cojoc de piatră,
Drept zestre-ți dau o Mare de dovezi
Și-un țărm din mine la a ta fereastră.

Ca melodia curge cărarea pe aproape,
Alene se trezește din noaptea istovită
O dimineață nouă cu razele-i mioape,
Lăsându-și lacrima de rouă, ostenită.

Și-așterne iarna parfumul de mireasă,
Să se-mpletească cu verdele de brazi,
Trimite-mi, mamă, pâinea ta de-acasă,
Să ne-o-mpărțim pe cetini de nomazi.

Să punem, Doamne, mână de la mână,
Pădurea-am s-o prășesc de buruiană.
De-mi dai și lemn, și casă, și lumină,
Sub cerul meu, doar Ție-ți fac icoană.