Groapa

Săpați-mi groapa, moartea mi-e aproape
Copilăria râde deja din adâncurile de lut,
Iar vârsta ce o am se luptă s-o dezgroape
Îmblânzind țărâna sărut după sărut!

Săpați-mi groapa, sfârșitu-mi din ochi râde
Adolescența s-a înecat la malul opus...
Sunete de cazmale se-aud și-s tot mai hâde
Săpați-mi groapa, să fiu acolo unde nu-s!

Săpați-mă pe mine din lumea fumegândă
Să-i fiu lumii săpat, nu construit!
Să mușc țărâna asta tot mai sângerândă
Să-mi ziceți mort, să fiu murit...

Dar dacă toți suntem în aceeași groapă
Și ne săpăm o groapă-n groapă?
Noi toți să ne privim cum alții ne îngroapă
Ce tristă-nchipuire, ce tristă groapă...

Brusc, simt c-o să mai trăiesc ceva, o vreme
Nu mai am nevoie de groapa voastră...
Faceți groapă celui ce-a fost ca mine și se teme
Eu construiesc o scară, să ajung la lustră...