agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-01-08 | |
Mai demult, când purtam mândru sacoul ăla galben-crem,
Îmi spuneai că parcă vezi soarele zâmbindu-ți Și avea-i așa o stare de bine, privindu-mă… Mai târziu, când acel sacou l-am schimbat pe unul roșu, Ai început să-ți duci o mână la inimă Am crezut că ți-e rău și m-am repezit să te (cu)prind mi-era teamă să nu cazi brusc și să-ți distrugi visurile Dar nu era asta, ci sugerai încifrat cum un foc lăuntric te arde Ca și cum te-ar mistui… Și eu nu am înțeles senzațiile pe care le aveai, nu… Râdeam de tine, de stările tale confuze și contradictorii, Îți peroram ore în șir despre bărbați și despre modul lor de gândire Mai un flirt, mai o agățare într-un bar, Nimic serios, doar joacă, seducție și... tu-mi spuneai să tac și să-ți ascult inima mereu grăbită, mereu în noi acorduri, dar eu nu te luam niciodată în serios poate pentru că sunt bărbat și știi doar, flirt, joacă, seducție și tot așa până într-o seară când norii se pregăteau să înghită o lună roșiatică am găsit un post-it de la tine pe laptop mi-ai scris doar atât: soarele a apus, focul s-a stins și plec să caut căldură în altă parte! nu mai am acele sacouri acum le-am donat unor îndrăgostiți care știau să asculte glasul inimii dacă eu n-am fost în stare să descifrez semnele...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate