Înaltă prea sfinția ta
Își plimbă limba fără zgomot
Prin câmpul de nu-mă-uita
În astă urbe leneș clopot

E-atâta pace că mă mir
Și-atâta lipsă de tămâie
Din al tăcerilor furnir
Tâmplarii tâmpi croiesc sicrie

Și cruci cu nume fără dată
Din ac de ceas foarte subțire
Din fir de păr de fir de fată
Pe patrafire și psaltire

Înalță, preasfinția ta
În liniște-asta necurată
O vorbă, de nu ne-ar uita.