|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
■ LaraicaElbaSavașiDrina
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
■ Dina vorbește cu Dina
■ când vine aia să ne schimbe hainele
■ stejarul
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
■ Drum
■ Adrian A. Agheorghesei, debut
■ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
■ noroiul care mi-a pictat obrajii și retina
■ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
■ scrisoare către cel ce nu-mi mai sunt
■ Când viaţa nu se-ncheagă în montură
■ înțelegerea nu crește după numărul cuielor bătute în limbă
■ Luna se ascunde și se face frig
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
Oamenii nu mă știu poezie [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Silviu Somesanu [Somesanu ]
2017-02-14
| |
Mă întorc în trup desculț de încălțările nopții,
nu mai am timp de îndreptările propuse,
am rămas închis în cercurile concentrice,
să nu mai pot depăși propriile limite.
Oamenii nu mă știu,
orașul mi-e străin,
nu se mișcă liber nicio idee,
nu suferă nicio înfrângere
o bătaie din aripi rupe aerul,
nu-i nicio pasăre pornită în zbor.
Cineva îmi suflă-n timpanul urechii,
să aud cum se apropie depărtările cerului
și intră fiorul sub piele
ca un tunet în clopotele sparte.
Diminețile așteaptă cu rubinul pe buze
ploile verii să înlăture praful
de pe catapeteasma pământului,
dar totul e o iluzie.
|
|
|
|