Când privești cum floricica dintre iernuri își revine
Și aleargă păsărica țopa~țop peste câmpii,
Nu-i așa că te încearcă fel de fel de bucurii
Și că-ți vine a pupa toate babele din mine?

Când se-aude cucuveaua ce te cheamă dintre vii
Unde strugurii-i visezi în butoaiele prea pline;
Nu-i așa că te apucă, nu-i așa, c-așa îți vine
Să m-alergi măcar o dată, ca apoi să nu-ți revii?

Nu-i așa că-i beznă totul, nu-i așa că ai în minte
Gând gândești (deși nu prea), ochii mei scăpărători,
Ce, c-o singură privire aruncată spre veșminte
Fac să zburde toate cele, înapoi și înainte
a-ntr-un joc pe dezbrăcate care ține până-n zori.
Nu- așa că nu prea poți să mă vrei numai cu...minte?