Eram o grădină cu greșeli și păcate
sub formă de flori
de toate formele, mărimile și culorile,
din care se hrăneau
gândaci, limacși, șopârle și râme
cu chipuri de oameni cunoscuți mie.
La umbra unui păcat rămuros
ațipise o domnișoară,
alături cu o secure ascuțită.
Niște gânduri și amintiri, cu aripi de fluturi,
zburau de ici colo.
Deodată, pe poarta deschisă,
ai venit și mi-ai șoptit :
trezește-te, azi mi-ai promis
că ne vom plimba prin parcul
cu flori de primăvară !