ieri când te-ai dat jos din mașină
tocul ți-a alunecat pe o piatră
priveai intrigată la ea
ce caută pe asfalt
de nu i-ai fi dat șut în rigolă
și-ai fi întrebat-o
poate ți-aș fi spus că
"nu știu de ce și cine
m-a aruncat să fiu acolo
să te-mpiedici de mine"...

#

de sub frunzar
încă amorțit de somn hibernal
mă-ndepărtam de copacul uriaș
gândac îmbătat de lumină
m-ai văzut ori nu n-am să știu
nepăsătoare ai călcat peste mine
pentru o clipă inima a încetat să mai bată
apoi am oftat ușurat
ce bine
ce bine că ai tocul înalt...

#

în clipa ta de visare
de simți dar nu vezi vreo prezență
acela sunt eu stând cuminte...
taci și ascultă cu mine
muzica ascunsă-n deschideri de muguri
și nu mai fugi
oricum eu sunt pretutindeni
gând omenesc...