din pribegii
spre apele de început
de unde doare dorul de lumină
nu cu oceane și munți
ci lacrimă cuvânt lacrimă cuvânt
Doamne, Cel ce crucea universului
cândva ai dus și până azi o porți
mai risipește ceața morții noastre
căzută din adânc pe ochi
căci tu ești Viață
noi – umbră
de om.