pe apa gândului se-adun armade
în colosal a visului robire;
stau stins de a veciilor orbire
și vorba ca o piatră-n creștet cade.

ci prins în ligamente de vorbire
te caut sub a ochilor arcade,
privirea ta în dulci cuvinte scade;
te beau detot, să îți aduc știrbire.

ci nu te vreau compusă-n toate cele,
să nu ai unde arunca un ac,
ci simplă, ca un jar de-apuse stele.

de uneori cu duhul sunt sărac
din pieptul tău duhovnicesc atele,
lumina ta-n ajun de Cruce-mbrac...