Le-am dat celor cinci simțuri
cam tot ce și-au dorit, ce s-a nimerit
și m-au slujit mulțumitor,
chiar dacă dau semne de uzură,
obeze de excese și de timp.
Al șaselea, zeița lor,
de când s-a încoronat
în templul existenței mele,
m-a transformat în supusul ei
să-i satisfac capriciile
dintre paradis și infern,
se joacă cu rațiunea mea
și-mi chinuie visele
să-nțeleg că ea este iubirea
de care n-am scăpare.
Sărmanul Dante și Petrarca !
Sărmanul Eminescu!
Ei au scăpat, eu încă o mai slujesc !