agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Când viaţa nu se-ncheagă în montură
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-05-10 | |
nu mai țin minte cum arătau mințile noastre încrucișate
doamne mintea dumneavoastră străină nu mai pot spune cât de mult clădeam scări până la tronul dumneavoastră cum le puneam treaptă peste treaptă să se clatine îmi amintesc însă mirosul lemnului, uleiul cu care fusese spoit, arama bărbatului iar treptele nu știu cum le-am visat una din lacrimă, sânge alb în mai și în miei pesemne mă prinseseră câinii în caninii lor plini de sânge apoi alții îmi puseseră pe picioare lanțuri și un jug greu de paie crăciun paște sabat îmi aduc aminte când făceam stele și dragoste miroseam toată a pară, a pere, și ce... nu știu cine mă prinsese cine mă ținuse între două culori, apoi între două cuie de cimitire mă trezisem pe scară (ținusem bine minte bărbatul sărutul lui de petală înaltă) pe gura mea plină de somn și de vreme lungană, iguană, nu mă lăsa, omule, îi strigam și el continua să mă sărute foarte adânc pătrunzând și lanțurile, și paiele, zăbava zdrobind-o călcâi până la carne cu urechea îl iubeam și cu sânul la urmă trezitu-s-au oasele, toți copacii zâmbeau dezmorțeală pesemne ca într-o foarte veche fântână, mirosind a lemn, a licheni trezitu-s-a apa/ argintul/ mormântul mi se umpluse de floare iasomii ieșeau din zăpadă nu mă ucide, câinele meu, eu te-am hrănit nu mă omorî căci sărbătoarea fostu-s-a trecută de mult și eu nu mai vreau nicio scară dar nu cenușa trebuie să curgă pe la robineți să mă spele paiele trebuie să ardă și cuiele să se înroșească de la atâta rugină nu mă ucide, câinele meu, eu te-am hrănit nu mă omorî căci bărbatul și mama sunt câinele meu. dorul meu. fericirea. nopțile nesfârșite, etiopiene. cântecul sângelui. esența prin care am crescut. kinta royală. asul. și peștele. eu pentru câini mai respir... nu mai țin minte cum arătau mințile noastre încrucișate doamne mintea dumneavoastră străină Iulia Elize 10 mai, 2017
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate