Două secunde au înțepat ochii minutului
aventurier pierdut prin pustiul gândului,
dar nimeni nu i-a auzit strigătul.
Dunele cu nisip mișcător
l-au îngropat în eternitate,
anonim, printre alte multe minute
de care nu-mi amintesc.
În mine, cimitir de minute fără cruce,
nepomenite.
Pe aleea principală a vieții
câteva monumente diverse,
totuși îngrijite,
ca repere printre buruienile uscate
de pe mormintele unor amintiri uitate,
de nimeni plânse,nici de sărbătorile
tristei singurătăți.
Cimitirul e privat, ascuns de orizont,
cu cheia la mine, în buzunarul cu versuri.