agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-05-27 | |
Încă mai sunt cu ce-a rămas din mine
În cercul ăsta moale, fărâmă de pământ, Mi s-a-ntâmplat să mai și mor, ca tine Dar m-am întors, să fim născuți pe rând. Și iar îi aduc cerului nerăbdător, aminte, De cei doi ani de aripi, ce ne-a îndurerat Cu rănile deschise, noi semănam cuvinte, Sfârșitul din poeme, doar eu l-am apucat. Și ca o frunză ce mi-ai rămas desprinsă, Nehotărâtă-ascunsă în versul meu umil, Eu ți l-am scris pe-obraji de fată plânsă Cu neuscate lacrimi, de la al tău copil. Te-așteaptă o fetiță în alb ca o mireasă, Ține-n buchet o cheie aproape ruginită, Ce noapte și ce frig e pân' la ea acasă, Doar uneori zâmbește, să pară fericită. O noapte a murit, se naște-o dimineață, Iubesc același cer ce noi l-am semănat, În palmă încă țin, ce mi-ai dorit o viață, O-ndrăgostită vară cu gândul resemnat.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate