uneori port în mine
ca un strigăt de pasăre
cercul zborul în cerc

aproape văd acel sentiment
că sunt înconjurată
de umbrele plecărilor

și atunci
suflu într-un gând

las lumina să pătrundă

între mine și arcurile de cerc
începe o horă a sensurilor
fără acoperire

pentru că

în interiorul cercului
totul devine cenușă
și acel strigăt
sparge blocajele

cineva mă ceartă
altcineva îmi mângâie ochii
acum închiși
altădată cu pleoapele pline
de iarba amară

uneori port în mine
ca un cântec de pasăre
o sferă

totul devine zbor
între două coloane de verbe
un drum spiralat în care rătăcesc

spirală cu spirală cu spirală
uneori frânte alteori
pline de litere care
se adună cuminți
într-un continuum
de tăceri

Anne Marie Bejliu, 19 iunie 2017