agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-06-29 | | Peste Humor ploua, cu multă dramă plângea chiar Dumnezeu în plin ținut, de parcă-ar fi citit o epigramă de la concurs și nu i-ar fi trecut. Și Floarea Rară-n parte se lăsase sub giulgiul ud, pe ochii lumii, triști, când despărțirea îi îmbrățișase pe humoreni c-un fel de umoriști. Cu pașii mici și lacrimi pasagere, ori ploaie lăcrimată pe obraz, s-au îndreptat, mai toți, la premiere ca și cum ar fi mers la un necaz. În sala mică-a casei de cultură, au arătat că minte au, din plin acei ce-au cumpărat o-ncărcătură de panaceu numit Naivitin. Apoi la rând, măcar caricatură să-și facă fiecare s-a-mbulzit, și unii-au constatat, cu-o strâmbătură, că parcă prea le seamănă leit. Cu mențiuni, cu premii cum se cade au fost chemați la rampă cei mai cei și s-au produs în sală cavalcade de-aplauze și râsete de ei. (Sunt unii, concurenți fără-ncetare, ce-atâtea premii grase au vânat, încât eu cred că-n strai de vânătoare se-mbracă-obligatoriu și în pat!) Mulți au plecat din vreme, că-i chemase străbunul glas al gliei strămoșești, alții-au rămas să vânture pe strasse ori undeva spre-un câmp (Buzău – Ploiești). Puțini au stat în sala primitoare, ferindu-se de ploaia cu ecou și-au admirat, pe veci promițătoare, echipă ca Divertis-ul, cel nou(?!). La un moment, de-așa puhoi, sălița de la spectacol, parcă s-a golit, spre-un-alt concurs, de ghiftuit cu pizza și de băut ca Ghiță, gratuit. (Rememorând, pe-acorduri de chitară, se cântă în La Bomba și acum, cu duioșie, vorbe de ocară la cei întorși, a pagubă, din drum.) Și uite-așa s-au dus, fără să știe participanții, arestați de val, ne-mbrățișați și triști, dintr-o pustie piață plouată, fără Amiral - (ce-a rătăcit, o vreme, ca Ulysse, printre sirene, bere Stejărel, până-a plecat în grabă, c-auzise că vine Penelopa după el…) Nu tu pupat pe frunte,-ori portofele, nu tu primar fac-totum primprejur, nu tu îmbrățișări ori bilețele cu telefoane scrise în contur, nu tu impresii calde la ureche, nici cărți cu-autografe ca atu, nu tu „la revedere, Gură Veche!”, nu tu „hai, ura și la Gară!” ori…, nu tu… Așa că eu consider, fără teamă de-a scrie lucru neadevărat, că Festivalul-acesta-i ca o vamă ce nu s-a-nchis și nici nu s-a încheiat! ... ... ... Cu pana lui ce-i fără de pereche în iscodeli și hronic nesfârșit, vă roagă cronicaru(-ntr-o) ureche, să-l mai iertați de la blagoslovit. Să îl lăsați o tâmplă să-și așeze pe fânul cu trifoi amestecat și tot ce de Humor o să viseze să creadă că a fost adevărat…
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate