agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1121 .



Aurul râurilor
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [poema ]

2017-07-15  |     | 



tânjire de sânge și apă,
până când se va face foarte târziu și râul se va strânge așa ca umbrelele
de fapt
mi-am propus să scriu foarte simplu
despre cum ajunge dragostea în lumea aceasta tabu
atârnată de-o stea, de pântecul unei mame, în uter,
pe sub rândurile lui henry miller pe care cineva le citea pe ascuns
unde s-a așezat, curios, praful stelar de pe sânul femeii tale
e frumoasă o femeie cu o carte pe sâni
e ca o cometă;
cartea aceasta s-a odihnit o secundă pe pieptul ei
odată citeai lângă coapsa unei femei unde nu se face niciodată târziu
știți voi
e bine să fii iubit ca pescarii
când se convertesc ca să scoată aurul din râul cel limpede
să te cufunzi în râu și în albia lui să te iubești cu o femeie albă, subțire și foarte frumoasă
să îi săruți saboții și părul ei negru
și aurul
de pe fiecare sân
să faci dragoste-n apă
un pic periculos și cât se poate de ascuns de piperul celorlalți
de așa-zisele îngrădiri sociale și de bârfa femeilor
care nu prea pricep ce e dorul, uitucele, foste femei!
ce e dorul?
poate nimic, poate doar senzația aceea simplă când nu mai ai niciun bob de cafea în casă
și îți vine să o iei razna pe la miezul nopții și să cauți non-stopuri
dar să nu plângem
galaxii apropiate și frumoase te vor lăsa să cauți aurul vieții sub apă
ce dragi îmi sunt marțienii, cât de dragi îmi sunt și copiii,
cred că o iubești!; ți-ar zice și străinii și copiii, și ți-ar face cu mâna,
ți-ar îmbâcsi râul tău de muzică, te-ar îndemna să cobori la femeie
apa va vibra foarte tandru tu vei face în ea dragoste și lumină
până dragostea se va face cu totul în lume
rotind un nou univers
în care
vei vibra ca o gărgăriță
sub talpa cea grea a iubirii, susurând că iubești aurul, râul,
și da,
ea te iubește desigur ca o femeie
este foarte tânără, albă, cu părul ei negru strâns de un pieptene
peste lume se vor lăsa cai să alerge
și între coapsele femeii tale vei muri.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!