agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-07-16 | | am să așez partea de suflet destinată efemeridei în cauc de piatra soarelui jertfa îmbracă smereniile tăcerii ca pe un frac țineai în buricul degetelor umbra ca un destin iubite îi acordai pulsul pe toate frecvențele cărnii rezerva de zori umplea foișoarele veacului poțiunea de apă moartă trebuia să ajungă călătoriilor în mister vibrația își înfigea caninii cu poftă în contra-partea ei geamănă îmi urmăreai atingerile furișate în sânii clipelor intrai cu torțe în firidele ursitei și le declarai independența în afara gurii mele rotunjeai ca pe niște vocale bulimice toate cuvințele întrupate în artere vertebra ludică își înghițea primăverile ca pe un tonic din toate limbile clopotelor bubuiau avertismente prea mult se curge în odihna oaselor din coșmaruri bucuriei prea extenuante îi sunt donările atenție cum te numeri și te lași socotit și cui șoptești în flacără numele înainte de marea uitare chiar și ispita înălțării poate să spintece legea scot iile verii la uscat ploaia am ales-o bine din cauza prafului din podul amintirilor copilăria nu-i mai reține gustul falangele inimii sunt lipicioase polenul tandreții nu poate fi spălat sub jetul prezentului nici răzuit de pe limba cunoașterii și ieri a deraiat un tren cu speranțe pe linia vieții rotit în spiță de-ntuneric semnalul de alarmă dintre atrii și-a frânt arcul aripile de icar ți-au fost saltea gonflabilă când mi-ai întins iubirea între coaste de procust și-ai agățat-o de lună am ascultat zdrobirea genunchilor unghiile mi s-au înfipt în roțile zilei până le-au rupt spițele evident că te-am urât uneori iarna cădea printre țurțuri sub cicatrici înserări singuratice adună tumori benigne cuvântul tău le zdrobește precum strugurii în teascul vieții inima inimii răspândește în morse ecouri în toată gama cromatică țipătul cel mare nu este audibil în frecvența terestră când îmi despletești părul toamnelor mele bogate te iubesc năprasnic taifunul sângelui aspiră pantagruelic praf stelar din stigmate trag pe umeri haina nopților noastre și brațele se albăstresc de fericire morțile au gust de victorie acidulată am luat cupa și-am băut până la fund se poate să mai cer una?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate