Spune-mi tu, că nu te-aud...

Azi nu mă văd. E iarba-atât de deasă
că-mi înverzește sângele în vene,
și mă cuprinde, fix, o sfântă lene
pe partea stângă,-n dreapta mă apasă.

Un buburuz s-a pitulat sub gene
și-mi cântă-n foaie verdele de-acasă -
aș da un cep, pe rând, la damigene,
aiurea-așa, precum din sfânta coasă.

Nu te aud… Hai strigă-mă pe nume!
Sau spune-mi tu, sau spune-mi "alelei"!
Cum îți retez din coarnele postume,
cum altele-ți mijesc, printre tulei.

Sclipește luna ca-n sfârșit de lume,
iar eu adorm… ca pupăza din tei.



Vino, ca să-ți dau...

Vino, ca să-ți dau cu șutu',
Vino repede pe-alei,
Să ne-mbrățișăm în trei,
Să cunoaștem absolutu'!

Azi, cu dragostea din tei
N-o s-auzi cântând nici mutu' -
Vino ca să-ți dau cu șutu',
Vino repede pe-alei!

Și de vrei și de nu vrei,
(Parcă-i după tine vrutul!),
Cum nu e nici începutul,
Nu mai sta pe gânduri...Heeei,

Vino, ca să-ți dau cu șutu'!




Scrisorică mov bombon

Prea scumpă și prea gingașă domniță,
Azi mi-e bordeiul plin de adevăr,
Te-am cercetat șuviță cu șuviță
Și te-am iubit flămând, de-a fir a păr.

Ți-am dat castroane pline de halviță
Și mustul copt al florilor de măr,
Că nobil sunt, precum un vin de viță
Crescut la țară-n curtea unui văr.

Ce-mi faci haihui, Adela mea din tei?
Prea-evadato din Ibrăileanu,
Cu pegasul lui Bolocan, pe-alei,
Te plimbi cu-n ins, Vajoga (ori Grăjdeanu?)?!

Mă jur că dacă-i prind pe telelei,
Le dau un Scârț în cap cu tot elanu`!