agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-08-06 | |
Visul cu mama
Visam că se abrogase legea tăcerii. Ei, și? A întrebat un câine mai mult ca pentru sine. Bursa îmi schimba pozițiile de dormit. Câțiva demoni de la intrare învârteau patul. "Trebuie să vorbești!" strigau demonii ce aveau înfățișarea mamei, în ipostaze diferite - mama care râde, mama care plânge și mama care crede că fiul său este obraznic. Perna observa de sub pat. Perna era dezbrăcată - avusesem impresia că dacă-i scot fața ritualul avea să-și inverseze semnificația. Cum spuneam, patul se învârtea cu viteză. Mama care râdea plângea în hohote. Mama care plângea avea o presimțire nefastă. Iar cea care credea că fiul său e obraznic cânta ceea ce se vedea pe fereastră. Înțelesesem că mama era suma mamelor care învârteau patul și ce se vedea pe fereastră. Strada pe care locuiesc Începusem să prevăd schemele sistemului - locuiam pe singura stradă unde bărbații muriseră înaintea femeilor - mi-o spusese vânzătoarea alimentarei, bucuroasă că bărbatul său murise cu mult timp în urmă, cumva încrezătoare că moartea, pentru mine, era iminentă. Era prea târziu să mor Aseară a plecat pe străzi, iar eu după ea. Te văd, i-am spus la telefon. Ea s-a întors. Ea a început să plângă. Era victima împrejurărilor. Eu eram victima frustrărilor ei. Mi-am legat căștile telefonului la gât și am strâns cât am putut de tare. Ea nu s-a speriat. Ea a zis că parcă îi mai trecuse. Eu am zis că vreau să mor. Când ai nevoie de-o sfoară nu e niciunde, am strigat. Ai fi putut lua multe pastile, a răspuns, însă ți le-am aruncat. Am fi putut avea casa prevăzută cu gaze, i-am răspuns. Uneori viața e nedreaptă, am zis în același timp, apoi ne-am sărutat. Ars poetica Visam că trebuie să-mi câștig dreptul de a mă întoarce pe partea cealaltă prin reciclarea poeziilor pe care le scrisesem. Avansam cu greu. Poeziile trebuiau corectate. Nu aveam cum să verific dacă varianta slabă era cea pe care o scrisesem sau cea pe care mi-o aminteam. Așa, și? Întreba vocea de sub pat. Mă rușinam. Îmi dădeam seama că nu scrisesem niciodată și-am întrebat dacă pot încerca un cântec pe care îl auzisem cu o seară înainte. Vocea mi-a răspuns: "Cu această atitudine n-o să te întorci niciodată pe cealaltă parte." Înșelătoria Visam că dacă nu mai vreau să trăiesc trebuie să deschid ochii. Îi deschideam, dar nimeream în alt vis. Este o înșelătorie, am strigat din pat. Iulia m-a mângâiat pe cap și-a zis: Știu, tocmai de aceea trebuie să ai răbdare până mâine.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate