s-au strâns deasupra mea nori fumurii
poate de la țigări, fumez ca o turcoaică
mă pregătesc de toamnă învăț a muri
în jungla cu probleme viața e o leoaică.

trec puntea cu suspine pe râu învolburat
stropii de ploaie rece alunecă pe trup
gânduri că vara trece adânc m-au tulburat
de nostalgia neagră nu pot să mă rup.

vreau să urc speranțe pe spirala albastră
să nu mă mai împiedic de ostili cârcotași
îmi blochează drumul spre steaua măiastră
până la întâlnire mai sunt vreo doi pași.

lumini îngerești pătrund pe fereastră
cu acorduri fine de veseli ceterași.