agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-08-16 | |
S-a strâns atâta dor de Tine
dintr-un izvor nepământean, Sub fruntea ca un pod de bârne a devenit un mic ocean. Sub scoarța unei noi eclipse ca într-un cerc e Luna prinsă, Trec ani lumină fără sensuri de când mi-a răsărit ascunsă. Iau norul ce-i pândește ochii și-mi spăl cu el o neputință, Nu-ncape-o viață de întuneric doar într-o sinceră căința. Sunt mii de stele plângărețe ce-ating pământul, fără rost, E începută baba oarba, legați la ochi doar sfinții-au fost. Lacuri de lacrimi, de fecioară, adorm cu palmele întinse Se ghemuiesc prin întuneric când mor luminile aprinse. E lașă teama dimineața și mă trezesc cu-n chef de nuntă Și cu picioarele desculțe imi spală ochii-o gură sfântă. Muntele-mi poartă la fereastră un brad întreg de lăutari, Viori cu aripi ingânfate purtând potcoave de-armăsari. Eclipsa își deschide poarta și Luna mea îi trece pragul Îngenuchiați parcă-n biserici, pe-amândoi ne prinde dragul.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate