iedera credinței se cațără pe ziduri
în frunzișul verde vrăbii au cuib sigur
până târziu în noapte răsună lieduri
cu aripile îmi fac semne de bun augur.

cu multă evlavie viața o contemplu
chiar dacă am trecut al toamnei prag
din gândurile pure azi ridic un templu
și împletesc speranțe în sublim șirag.

Dumnezeul iubirii l-am invocat ardentă
prin rugăciuni aprinse ca niște lumânări
de dragostea Lui sacră sunt dependentă
sufletul vreau să treacă rpin iluminări.

îngerul mă învață să fiu mereu prudentă
să cumulez în cuget doar înseninări.