Azi am o stare mai tralala
Mă îmbrac fistichiu,
Îmi geluiesc părul în exces
până devine un fel de fleașcă păstoasă,
și iau privirea aia de hăbăuc gânditor
cu care dau gata duduițele trecute de 50 ani

în fond ce? N-am voie să mă prostesc o dată pe lună?
Unii se prostesc zilnic și rămân așa tot restul vieții
Ba ți-s și șefi, ce urlă impresionist și umblă barosan,
Precum paul, șeful meu american.

E bine uneori să mai am stări din astea zăpăcite
Să mă manifest precum suporterii în extaz,
(în pauza dintre reprize,)
când majoretele invadează terenul.
Și să mă hlizesc la coapsele lor, la flexibilitatea lor,
La gura lor plină de rânjete și bună dispoziție
Să-mi imaginez că după dansul lasciv cu pompoanele lor
O pipiță din asta să fie la brațul meu,
Să mă soarbă din priviri precum ar sorbi o cola cu paiul,
Și să mă răsfețe apoi cu nuriile ei neastâmpărate

Azi sunt cam tralala
Îmi exersez zâmbetul numărul 5 -
Cel în care toți dinții mi se văd
Și mușchii feței mi se destind la maximum-
(așa cum se poartă aici în America)
Să arăt că-s happy, că nu port grija zilei de mâine,
Că mă simt tânăr și viguros,
că am disponibilitate la efort fizic prelungit,
Și să mă afișez pe străzi și buticuri
mândru precum un june prim,
Până când se lasă noaptea,
Ca să pot și eu să mă laud apoi
Că am petrecut o zi întreagă
Printre femei una și una.