Trezirea

M-am trezit împletit în pletele unei dimineți pufoase,
Cu ciripit de păsărele și soare pe buzele crăpate,
Cu simțiri de atingeri suave dogorind de frumoase,
Prevestind o nouă zi, cu aripile toate schimbate!

Am mai clipit cu ochii sus, spre cerul larg și viu
De parcă toată viața mea plutea pe nori...
Nu are rost să mă mint, am un alt drum, știu
Fericirea-mi freamătă sub piele, în pori...

M-am ridicat ca un zmeu îmbrățișat de briză,
Florile m-au salutat ca pe un general,
Mi-am luat toată energia ce-o aveam, din priză:
-De azi, sper să-i fiu doar răului fatal...