Și cine spune că-s bătrân?
Mi-s anii mulți dulce povară
am prețuit ce-a fost mai bun
și nu m-am făcut de ocară.

Visam cândva un zbor mai lin
și-atâtea aripi mi-au fost frânte
îngeri smoliți au scris cu spin
și mi-au ucis icoane sfinte.

Mi-a fost greu și ușor mi-a fost
n-am plâns în pumnii strânși de foame
din truda palmei rod am stors
n-am cerut mult printre sudalme.

Că n-am primit același gând
deopotrivă-i și-a mea vină
dar nu voi cerși blestemând
tăcerii nu-i caut pricină.

Azi știu imn zilei sa îngân
rămână toți în a lor lege
și cei ce spun că sunt bătrân
trăiesc și mor făr' a-nțelege.