Strugurii

Strugurii se desfată în lumină,
Apun în gura plină de apus,
Trezesc gusturi ce se combină
Brusc, te simți lângă soare, sus...

Strugurii sună divin când ciorchinele
Este strivit de pofta ta, specialo
Când gustul e îmbrățișare, iar binele
E glas de soare către lună: -Goalo!


Strugurii în ciorchine sunt sânii tăi...
Sunt respirații de toamnă fără brumă
Fericire sub cumpănă, păzită de călăi
Un fel de leac, peste viață niște spumă!