agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-10-05 | |
Privesc inert cum timpul zboară odat’ cu soarele ce apune
și-n jur e doar o aparență de viață, irosindu-și curs că nu e linie de finiș, nu se câștigă vreun concurs… e doar o risipire vană de clipe, cum nisip în dune. N-am vreo idee unde, departe rău peste milenii va voi tot odat’ s-ajungă, să spună de va fi cuvânt; ”am reușit, din sacrificiu de-atâtea pierderi sunt azi sfânt, nemuritor din toți ce-au fost, vor fi, sunt astăzi... pământenii!” Și-un Univers, în amfiteatru va privi la câștig etern, știind, el veșnic spectator, că-i doar o scenă cu un act și, ca spectacol tot sfârșește lăsând cortina, artefact plecând din stal-uri iar, pe rute de un hazard... ce e peren. Parcă văd totul peste timp, când însăși timpul va dispare și niciun loc nu va mai fi, că doar nimic va fi final... parcă nici gând nu va mai trece, pierdut că nu e sideral să lase rază-n întuneric, când va fi doar un gol, o zare... Zâmbesc, ce norocos pot fi, că voi muri cât încă-i Soare... 05.08.2014
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate