În freamătul molcom al nopții de vară
ascult
cântecul lebedei albe.

Când îmi vorbești
sunt fluture
sub cornul lunii m-aplec
să culeg lacrima stelelor
să mi-o așez pernă înrourată
sub pleoapele june.

Din jertfa unui apus
încremenit sub văluri albastre
se nasc iluzii de-o clipă.

Suntem două văpăi
îngemănate pe viață
în ceasul tivit de un destin.

Din umerii creionați să învingă
cresc raze menite să mângâie
lăstarii lumii ai cărei oaspeți ne știm
suflete adăpate
din curgerea aceleiași clepsidre.



02-11-2013