agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 964 .



Pesemne, brazii cresc undeva unde legăturile dor
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [poema ]

2017-10-17  |     | 



poate am plecat de mult de aici, poate că în trăistuța aceasta
îmi port papuceii de balet pe care ei nu i-au văzut vreodată
știți cum se dansează cel mai frumos?
se pleacă din lume, printre spărgători, milioane de gene te acoperă
până când nu mai vezi nimic, numai cerul
iluminat de miliarde de candelabre sublime, atinse de îngeri, în trecere,
poate și eu am scris câte ceva când îmi erau picioarele foarte micuțe,
îmi pare că dumnezeu mă privea, pe când scriam literele foarte mărunte,
cu o caligrafie scâlciată, pierdută...
cred că aș fi semănat cu o micuță chinezoaică,
mama îmi legase picioarele, cum era obiceiul odată și pe aici...
însă acum, când arlechinul mă privește de foarte aproape,
nu mai pot spune nimic,
pesemne ochii lui mari, de martie,
mi-au ațintit balerinii, și știe unde mi i-am așezat.
este foarte târziu pentru plâns, de ce să plângi
când circarii întind corturile mari, ascunzând astfel cerul cu stele?
să mai rămân o vreme, totuși, aici,
tată,
îmi vreau inima înapoi, o să dansez foarte frumos cu ea,
și o să o așez în locul de unde a luat-o cineva, văzând legăturile
de mătase și rănile, și la urmă urletele,
nu, așa e, nu am plâns mult, și nici nu am strigat cum ar fi strigat noaptea stelelor, foarte mult
poienile sunt ascunse, și în poiană nu este niciun brad
acum parcă înțeleg
de ce e așa...
pesemne brazii cresc undeva unde legăturile dor...
mă dor picioarele, mamă, legăturile dor...
știi?
baletul e cel mai frumos lucru de pe pământ
și de pe pământ se văd cel mai frumos brazii cu care în stele râdeam
de jos
se mai ridică încă un brad, și probabil nici Crăciunul nu va mai fi, la iarnă, la fel...
luminițele plâng, și o să plouă și o să ningă cu plâns... Crăciunul nu o să mai fie niciodată la fel...
e demult
și pe gardul meu s-au așezat coronițe.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!