agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Apoi reîncepe forfota obișnuită
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-11-08 | |
- Pe cât de mult te pot iubi, pe-atât de rar te înțeleg
De ce întârzii dacă știi că suntem un poem întreg Atunci când stăm îmbrățișați pe-o filă albă de caiet, Când fericiți, când condamnați, și totuși, cât de incomplet Ar fi pământul fără noi. Pe cât de mult mă mint că pot Să-mpart misterele la doi, ți-aș da cu acte visul tot Să-l șlefuiești în nopți când eu, pe cât de mult aș vrea s-ajung, Îl rog pe bunul Dumnezeu să fie drumul tot mai lung. Pe cât de rar ești doar al meu, pe-atât de mult aș vrea să-ți cer Să mai rămâi... Să-ți spun că eu sunt o fereastră către cer. - Pe cât de mult te pot dori, pe-atât de rar te întâlnesc Sub pleoapa unei fantezii, îmi treci prin gânduri nefiresc. Uniți de-un vis neîntâmplat, de-o cratimă delimitați, M-am răzvrătit, am întrebat ce timp ne ține-mpiedicați Între prefață și cuprins. Pe cât de mult am vrut să vin Am fost captiv într-un blestem, între prea mult și prea puțin. Să fii a mea definitiv ar fi păcatul inocent, Atât de mult dorit și-atât de rar atins, inconștient. Pe cât de rar ești doar a mea, pe-atât de mult vreau să-ți ofer Poemele ce mi-au rămas ca o fereastră către cer Liliana Trif & Ioan Grigoraș
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate