povestea-i falsă nu paris a dăruit mărul
afrodita nu-ți ajungea nici pân’ la gleznă
iar eu de față crezut-am că e pentru mine
să-mi luminez cu el interiorul
unde proscris zăceam închis
să știți că sunt că-am evadat din neștiut
habar n-aveam că port o răstignire
dovadă vie azi rugina cuielor în palme
atâta doar să mușc din el am apucat
căci restul mi-a crescut aici în gât
să gâlgâi vorba până voi rămâne mut
m-ai păcălit frumoaso ce rău m-ai păcălit

sedusu-m-ai și ca o tîrfă acum te pregătești să pleci
nu poți o clipă singură să stai te duci cu altul
nu sunt gelos însă cu mine cum rămâne
mi-e tot mai clar că rătăcesc în altă soartă
că-așa a vrut vreo ursitoare beată
mi-ai dăruit cu țârâita câte puțin din multe
m-ai alăptat cu amarul-dulce al iubirii
am degustat din pască și am băut și vinul
dar lacom aș fi vrut mai mult din toate
pe cine să dau vina când eu îmi sunt măsura

am obosit pe drumul ăsta ce duce spre vecie
degeaba-l caut nu o să aflu ce este adevărul
când eu sunt cel mai autentic fals
s-a subțiat speranța mi-e doar un fir de ață
atâta-s de sărac n-am bani să-ți mai plătesc chiria
te rog pe tine eros să ai milă scufundă barca
pensionează doamne odată barcagiul
și lasă-mi ortul să nu rămân dator
să am măcar cu ce-mi plăti bordelul