Călăreților

Sub copite de cai, plâng răgușite izvoare,
Se scurmă noroiul sub frunzele moarte!
Călărețul vine împletit peste șa, vine călare
Într-un ecou al izvoarelor ce plâng, departe!

Ah, durerea împinsă de brăcinarul suprem
Deschide poarta puterii sub tâmple!
Rămân azi în picioare călăreți ce nu se tem
De clipa flămândă ce-o să se întâmple!

Călăreți, pălării în munții copiați de sfârcuri
Copii ai slugilor, călăi de poteci rotunde,
Vânători de cadavre, de subitele azi pâlcuri
Vă doresc multe, chiar multe secunde...