agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-11-17 | |
un om călare picta depărtările șușotind
hai Rosinanta că balaurul ne-a înghițit pe amândoi mergeam la pas printre șiruri de lepădături și aruncături care șchiopătând, care târându-se, care trăgându-se în mlaștina îndoielilor cuvinte lăsate să piară în amarul lor înainte vreme, după fiece bătălie veneau de ambele părți să-și adune morții să-i grijească și să-i plângă dar în războiul asta, cuvintele sunt date uitării cine trăiește trăiește cine nu, să-i fie uitarea ușoară și cu cât mergeam mai mult cu atât cerul și pământul se îngustau întrețesându-se într-o punte strecurată prin urechile acului și scăldată în noduri și suspine iar la capăt, în față porții era chiar Moșul cercetând traista și sufletul fiecăruia iar eu cu sufletul plin de toate nespusele am primit învoire să-mi văd de ale mele de la poartă mai în sus unde vorbele m-au dus să-mi arate ce-au pățit cele ce nu au murit și am trăit văzduhul plin de vorbe goale puzderie, colcăială, trăindu-se unele peste altele luându-și aerul, strivindu-se bombastic strecurandu-și ghionturi epice și emoticoane gratuite și-atunci mi-am strâns spusele și nespusele la piept și cu privirile trăgând brazdă-n tăceri am trecut marea de cenușă a goliciunii și urăciunii de la poartă mai în jos toate vorbele-s pe dos și-or trăi de n-or muri dar mult se vor chinui ce-i în sus este și-n jos oglindit fără folos viermuială, colcăială, numai vorbe de ocară vorbe goale, fără viață, ca o sumbră dimineață de la poartă pe drum drept primăvara o aștept să-mi grijesc cuvintele ce-înfloresc ca florile unduirea vocalelor, sincoparea consoanelor toate arătau apropierea de împlinire, un pas în cerc și-unul pe loc, rotirea păsării de foc cerul curgând aproapele și desfrunzind aripile vârtejuri de cuvinte amețitoare țâșnind în jerbe eliberatoare nasc roiuri de silabe-dor și-n arderea de tot din tot tot inutilul,zgura, cad în foc și-n taina zămislirii fără-a fi născut rămâne pur cuvântul ce-a fost dintru început limba mi-am încălecat și în lume am plecat să îmi semăn vorbele să înfrunt uitările
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate