agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-12-19 | |
cuvântul tău pieziș mă trezește
culoarea timpilor cântați mă-mpinge-n grâne ca pe copilul cu păr alb și jocul și pasărea care-l învață să îndoaie clipa printre trestii apoi să fluiere-n pustiul fără margini să simtă libertatea de a fi pustiul plin pustiul gol întoarce ecoul fluturilor care-au înnoptat poveste în cruce așternuți pe lampadar ce roată, Doamne, ciocanul încropește în micul cort unde fierarul osii albe crește în mâinile cât acele de ceas pendulul viu anunță pasul ultim apoi pe cel plutit deasupra câmpului de viață sub seceri grâul piere iar sub talpă dup-un sărut prea scurt al soarelui pe față se-nchide-n umbra gurilor de tun rostirea-i rătăcită în tăcere un clopot bate departe dintre nori în mâini prea noduroase pentru pauză toaca ne cântă și răsună-n noi și câte doi ne îndreptăm spre ieslea în care viul viu răsare-n nopți prea blânde ce-anume ne-a făcut acum noroi și de ce moartea umblă liberă prin lume? întreabă cel copil din colivia în culori cu gratiile cozonac sau pâine e totul aranjat și totu-i gol răspunde cerul vino și te culcă în pat de rugi aprinse-n seri târzii de mama ta, copile,-apoi te-ntoarce să mângâi chipul îngropat în ploi de lacrimi roua tainei jocul clepsidrei cel născut în noi din simplele iubiri mereu iubire Anne Marie Bejliu, 17 decembrie 2017
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate