O dată
În valurile înspumate ale tinereții
Am cunoscut iubirea plină de mistere
Nedezlegate pe tot parcursul vieții-
Port ghimpi în suflet de durere...

În târgul de flori
Eram la hora care se ținea în sat
Spărgând de zor între dinți sămânță
Când o superbă fată mi s-a arătat
În haine populare-De-alea cu catrință...

Cu cămeșuța decoltată neglijent
Dezvelind dorul pasiunilor nepotolite...
Pierdut eram când o priveam ardent
Prin simțurile-mi toate răscolite!

Am încercat
O vorbă-n vorbă-Aparent absenți
La lumea care ne privea bârfind-
De mână se țineau doi inocenți
Îndrăgostiți-Privindu-se zâmbind...

Cu iubire
Amurgul ne-a surprins pe deal
Când greierii cântau sfâșietor
Iar Luna-n peisajul parcă ireal
Se-ascundea în sidefiul său decor...

Amețitoare era clipa noastră,
Pierduți în iarba unduită-n vânt,
Ducând în zarea-adâncă și albastră
Taina iubirii pieritoare pe pământ...

Să cutez
I-am propus să o conduc acasă
Dar m-a privit ciudat și lăcrimând
Când pe pieptu-mi fruntea și-o lăsă
Îmi spuse cu tristețe-Suspinând:

-Aș vrea și eu dar timpul mi-a trecut,
Mi-e dor de scumpa-Nefericita mamă!
Tata este în ceruri... Nu l-am mai văzut-
Povestea mea este o adevărată dramă...

Eram uimit și chiar nu înțelegeam
Ce îmi spunea, ce taine ascundea?
Ca într-o aură ciudată parcă o vedeam
În lumina Lunii sub cerul ca de catifea...

Sub noaptea-nstelată:
- Draga mea, dragă frumoasă!
Ascult și crede-mă nu înțeleg:
De ce lăcrimezi?
Vreau doar să te conduc acasă,
Nu pot enigma să îți dezleg!

Cu drag
Drept răspuns m-a luat de mână
Coborând spre sat la poalele de deal...
Am vrut să o opresc-Să mai rămână
În basmul care îmi părea atât de ireal!

Ne-am oprit doar pentru un sărut
Ce prevestea sărutul de adio-n vânt!
O veșnicie clipa de atunci mi s-a părut,
Sărutul ei sălbatic fără vreun cuvânt...

Ajunși în dreptul unui cimitir
I-am pus pe umeri haina grea-A mea!
Nu voiam să par vreun martir
Dar tremura de frig ca vai de ea...

Am cuprins-o strâns
Apoi am început să-i povestesc
De toate-Câte-n Lună și în stele,
Căt sunt de fericit că o iubesc,
Și o voi feri mereu, mereu de rele!

Dar cu naivitate
În egoismul meu nu am observat:
Că vorbeam singur... Singur am rămas!
Am strigat-o, am căutând-o-ngrijorat
Preț de mai bine poate de un ceas...

Am constatat:
Eram lipsit de haină și de portofel!
În buzunarul de la piept era...
Mă simțeam naiv, un mare tembel,
Un mare păcălit de-o fătucă rea...
...........
Că nimic nu pare a fi când...
După un timp m-am dus la casa ei
Cu inima în piept bătând puternic!
Abia îmi târâiam picioarele pe-alei
Otrăvindu-mi gândurile cu „arsenic”:

Superficialitatea:
Dacă n-am căutat-o destul?
Dacă s-a întâmplat ceva cu ea!
Cum de am fost atâta de credul
Și suspiciunea dragostea să-mi ia!?
............
În pragul casei când ușa se deschise
O bătrânică se ivi cu ochii într-un abis...
Ca o nălucă dintr-un vis îmi apăruse
Cu vocea stinsă-Ea mi-a zis:

- Pe cine căutați? Cumva v-ați rătăcit?
- O caut chiar pe fiica dumneavoastră!
- Cu siguranță tu copile-Ai greșit!
Sunt ani de când e moartă fata noastră...

Aducând timpul înapoi
Bătrâna a-nceput încet să plângă
Și să-mi confirme descrierea făcută.
O gheară aveam în partea stângă...
Încet, încet m-a-nsoțit la cimitir tăcută.

Pe-o cruce... Chipul luminos al fetei dragi
Răpusă de o boală grea, necruțătoare.
Cu ochii-n diamante și în umbre stranii, vagi
Am zărit haina mea pe-a crucii-agățătoare...

Un vânt călduț precum o binecuvântare
Și-un soare blând mă răsfățau tandru,
O ciocârlie se porni în dulcea ei cântare
Învăluindu-mi sufletul de copilandru...
.............

O dată în târgul de flori am încercat cu iubire să cutez sub noaptea înstelată cu drag s-o cuprind strâns dar cu naivitate am constatat superficialitatea aducând-mi timpul în viitor...

Emilian Oniciuc
Refăcut: 24.04.2023