am încetat să-mi injectez cârtițe vorace subcutanat
după ce-am mistuit ultima eclipsă
fără indigestii majore

am învățat să accept fără mirări putrede
toate acordajele ființării
nu mai cred în moarte
din coastă îmi picură sânge frate
oțetul nu mă arde
resuscitează visele care gâlgâie pe buza vieții
pe estrada efemerului sunt vulnerabile
nu știu să pășească în poante
decât pe jăratec

când vă e frig și spaimă
nu-mi săpați mușuroaie în carne creierul ascultă fascinat
cântecul abisului
nu adaugă cozi iluzorii cometelor din vertebră
doar degete trandafirii
copilului

marsupiu solar ieslea rumenește tandru lumina

sunt eu nu-mi smulge mâna
din stele
pulsul planetei își desfășoară curcubeie
sub mările mele
în limba tuturor îmi trag din unde conturul nu din statistici
și patinate ideograme
netraductibile

cuvântul poate să-și închidă doar lui
hotarele
vina voastră de a fi nu-mi vede zeii din artere
și nu-mi cunoaște amprenta

negarea
nu salvează pe nimeni
de propria magie

potopu-i necesar când umbrele îți tropotesc
prin nervuri și noe și-a sfărâmat
toiagul
în pleoapa uitării
un dor luminiscent îmi îmblânzește vederea prin piele
precum palma în care-ți ascuți
(imitând oamenii cu ochii în talpă)
lumea ursită

eliberat de singurătate
te poți întoarce în tine frate fără să mă golești
după ce-ai descătușat diminețile
și ai lipit pupilei

zborurile de noapte

magii mi s-au dizolvat în sânge
acoperiți-vă ochii