luna asta sticloasă mă ține trează
iubesc lucrurile simple
din păcate n-am putut să-ți spun pleacă
te-aș fi păstrat cum te-am avut
în buzunarul poșetei
și-n zâmbetul scăpat pe pardoseală
când mă țineai strâns de mână
știind că, într-o zi, voi pleca din nou
în balansul pleoapelor
un fel de dezmierdare în care-mi turnam
oboseala zilei
când carnea mea păcătoasă
îți cumințea brațul
te-aș fi păstrat însă mi-ai lunecat
printre degete
un fel de renunțare amăruie
te-a întemnițat
în lucrurile mele simple
privesc oglinda
dincolo de umăr - umbra cu vioară
mâna unui orb caută