oamenii sunt tot mai răi
de la o viață la alta
nevoile cresc precum iedera
toamna
îngălbenesc cărările umblate
și neumblate de oameni
în universul de piatră
nu mai doare nimic
oamenii sunt tot mai reci
urmele lor roase de ură
au răscolit istorii
spunând
că-n fiecare s-a dus un război

nu-i războiul meu și nici moartea mea
eu exist într-un trecut și-n șansa
de a trece dintr-un anotimp în celălalt