Sunt tot mai aproape de mine,
încep să îmi recunosc trecutul
lăsat de izbeliște în azilul uitării,
și tandru caut orizontul să știu
unde îmi va zbura umbra
scăpata din lesa mea.
Bănuiesc că ea știe!
M-am lepădat de regretele
care șerpuiau prin memorie,
am donat mai toate plăcerile
adunate de iscoadele privirii
și iată-mă împăcat și gata
să mă reunesc cu zâmbetul
rămas încă viu gardian în mine.
Lista datoriilor achitate m-a părăsit,
dar mai am niște versuri care viermuiesc
pe sub piele și-mi trebuie un tratament
să le elimin, până nu devin obsesii.
În bagajul minimal am și aminirea ta
în albumul cu sentimente.
Altfel, numărătoarea inversă continuă,
stau destul de comod în cabina vieții
și aștept prea calm comanda de start
către niciunde și sper, mort de curiozitate,
să mă întâlnesc acolo cu toate răspunsurile.