poemele mele sunt podoabe de suflet
le împart cu lumea cu inima deschisă
viața m-a surprins cu minuni prin umblet
cu reflecții luminate din datina nescrisă.

secunde de iubire brodate cu mătase
cu sângele vesel ce îmi curge prin trup
lumini de la stele nu vreau să mă lase
fericiri prețioase dulci ca mierea din stup.

muza îmi vorbește în stare de veghe
strălucitoare cu chip de luceafăr
pe oceanul speranței cuceresc o leghe
mulțumită că sunt cu spiritul teafăr.

mă învelesc cu slove de natură străveche
mă scald în lacul cu floare de nufăr.