În noaptea asta vreau să mă ajute Domnul,
Să fur un braț de vise și-n mine să le-ngrop,
Si marea de cerneală, de ne ajunge somnul,
Pe coala nepăsării, va-ncepe-un alt potop.

Și muntele meu singur e-o noua Arcă verde,
Îmi las noaptea cu lupii pe foaia punții goale,
Să-i cheme pe acei ce mâine îi vom pierde,
Că-mi moare poezia, perechea umbrei tale.

Că alfel voi ajunge la fel ce-am fost odată,
Pe cer gaură neagră sau virgulă-ntre vieți,
O minte mută-a unui ceas stricat ce-arată
Că nu mă pot întoarce la haita de profeți.

Și-acum, îngrijorat, rescriu tot horoscopul,
Făcând stele să-mi cadă și altele să nască,
Mă-mpac cu Cel de sus să îi evit potopul,
Și-i dăruiesc iubirii o viață, să și-o crească.