Dansul acesta înțelege-l acum după pași
de unde începe talpa mea să calce în care ceas în care dans dincolo de oglinda cea mare
nu mă lăsa să îți spun totul eu
pesemne dragostea este pășitul într-o oglindă
așezarea în ea
dacă tu mă urmezi, pesemne că ne vom îndrăgosti


lăsa-vom în spate odăile femeile tale pieptănătura timpului și ceasurile care știu doar bătaia uniformă a secundei orologiul pe care l-ai cumpărat de la un anticar pe vecinul de la apartamentul doisprezece și stupii lui din care ne-am hrănit lăsa-vom copiii pe care nu-i vom avea niciodată și pe cei pe care îi vom avea lăsa-vom laptele de pe foc care dă să se-îmbrânzească în pasul cel vechi al timpului și levănțica din dulapurile prea noi pe care le făceau ei dintr-un fel de rumeguș galben și roz aurul de pe călcâiele mamei mele și cerul mijit strâns într-o bucățică de drojdie putrezită lăsa-vom cuptorul de pe-afară cu pâinea proaspătă și moale aburindă în el care îmi aparținea doar plină de funingine prea fierbinte tuleiele de porumb din care se face mălaiul pentru pâinea ce nouă a noului pentru că din galben se poate face orice pâine și pe bărbatul pe care visam să-l iubesc în trecut în orice trecut


se va face dintr-odată lumină peste oglinda mea cea mare peste nisipul din ea

și mă vei ține în brațe doar în câmpia cea nouă, plină de flori

îmi vei spune prostii

lucruri portocalii, care se zic când vremea cucerește pe fereastra închisă


căci dincoace de oglindă s-a făcut frig
ca și cum soldații ar fi început să mărșăluiască cu pușca pe umăr
în cadență
sunt soldații nimănui dar nimeni pesemne știe care sunt soldații lui și care sunt măsurile răului și a vânătoriilor de tot felul
și îmi aduc aminte de ceasuri
pendula bate sarcastic nu mai este era timpurilor și a secundelor care bat aceeași măsură
ca și soldații
de aici va începe un timp nou și o nouă oglindă
una mai mică
a tuturor împăciuirilor

în care vom sta amândoi
ca într-un fel de stea, cu pajiști de foarte departe.