sub falduri de tăcere ne-ncepută
pe căi amurgului întâmpinare
duceam culoarea serii în spinare
ce la albastru-n sens e pricepută.

tot picurând lumini în alinare
îs între zile nopți în grea dispută
e cu senin visarea încăpută
și lesne-n inimilor îmbinare.

vegheam la ceasul mut al revederii
de osândire a distanței vrut
pe când ne-om fi un aur al averii.

în limpezi ape cerul a căzut
și a păcat rodesc în taină merii
că-n strai de-apropiere te-am văzut.